Independenţă şi deschidere către lume. Un copil devine din ce în ce mai dependent şi în acelaşi timp din ce în ce mai independent. Acest lucru sună contradictoriu şi bineînţeles că aşa este. Însă aşa sunt copiii. Un părinte se plânge de un băieţel de un an: „Acum plânge de fiecare dată când ies din cameră”. Acest lucru nu înseamnă că acesta îşi formează un obicei dăunător; înseamnă că pe măsură ce creşte realizează cât de mult depinde de părinţii săi. Este neplăcut, însă este un semn bun. Cu toate acestea, la aceeaşi vârstă începe şi să fie mai independent; începe să simtă nevoia de a fi pe cont propriu, de a descoperi locuri noi, de a ajuta oameni necunoscuţi